Crescuţi am fost întru trecut,
Pân-a trecut crescutul,
Neîntrecuţi eram atunci,
Dar nu iubim trecutul.
Privind, regret tot ce a fost,
Când îmi regret mirarea,
Eram atunci, dar acum sunt
Tot memorând uitarea.
Căci scut crescut e spre uitări,
Ce uită să mai plece,
Sub flamură de inventări,
Trecutu-i scurt şi rece.
Într-un prezent pervers aştept,
Să-mi regăsesc piciorul,
Pentr-un trecut ce-a trecut scurt,
Prea lung e viitorul.
Izvoare care-ati curs atunci,
Care curgeţi într-una,
E viitorul ce-a trecut,
O urmă pentru-acuma?
Într-un trecut am fost crescuţi,
Dar tot ce-a fost învaţă,
Că aşteptarea naşte răni,
Ce le ascunde-n ceaţă.
Se afișează postările cu eticheta crescut. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta crescut. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)