Sub vremi cu gust de miere sau ghinţură,
Păstor mâhnirii veşnice mă ştiu,
Mă huiduie trecutul şi mă-njură,
Cu vată-n nas şi cu gândaci în gură,
Că nu-s nimic din ce-mi doream să fiu.
Sub bâhla muribundă şi ursuză,
Ce nu dispare în scule de geamgii,
Îmi sare-n gât prezentul şi m-acuză,
Cu mâini patent, şi talpă ca de spuză,
Nu eşti nimic din ce-mi doream să fii!
De mâini mă ia, acidic mă conducă,
Să îmi arate tot ce-am izbutit,
Tăcutul viitor ca o nălucă,
Amarnic lasă mintea să deducă,
Că n-o s-ajung nimic din ce-am dorit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu