Doi ochi se ceartă între ei,
Când văd efigiul tău de ceară,
A te compune din idei,
Nevoie am seară de seară,
Sub baldachinul nostru lung,
Să te citez dintre cearşafuri,
Să pipăi totul ca un ciung,
Cu mâna dornică de jafuri.
Înlănţuit ca Prometeu,
Ca Ana să erup din ziduri,
Cu ochi înfuriaţi de zmeu,
Să cotropesc su-a tale tivuri.
Crepusculul dintru amurg,
Să te-oglindească întru praguri,
Durerea mea de demiurg,
E să ne drăgostim în faguri.
Să tremuri când mi te ating,
Delir să simţi în agonie,
De lumânările se sting…
Păcatul mi-e dator doar mie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu