Aseară-ţi respiram grimasic în ceafă,
Pe-un pat tăcut şi tare-n colţ de cameri,
Lumina nopţii străpungea sub unghi de gafă,
Lăsându-mă s-admir comoara dintre umeri.
Cu ochi întredeschişi priveai copilăreşte,
Nevinovată-ţi mâna sprijinea nutritul,
Sorbeai cum soarbe rugăciunea-arhimandritul,
Odele şchiopătand din buze muţi de peşte.
Picior peste picior mişcai s-alungi fiorul,
Când versurile scurte cu tact te adunau,
Zâmbeai prelung şi ochii-îndemnau creatorul,
Nu te opri din spuse! Continuă! Mai vreau!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu