5. De la naştere ne îndreptăm spre moarte

Mereu mă-ntreb de ce viaţa mă ţine,
De ce să ştiu ce-i ura sau iubitul,
Când nu ştiu pasul de ce-l fac spre mâine,
Sau la câţi paşi îmi voi găsi sfârşitul?

Să cânt, să-ncânt sau să fac incantaţii,
Să plâng de râs, când râsu-n plâns abundă,
Nu-i şansă să găsesc noi inovaţii,
La traiul care-n bortă mă afundă.

Trăiesc, respir, când moartea mă respinge,
Căci m-am născut pentru-a săpa-n colivă,
Din faşă-s arc de cerc sub zbor de minge,
Când ţinta e coliva depresivă.

Născut am fost fără să ştiu ce-i viaţa,
Prospecte de-a trăi nu mi-au fost date,
Mă duc fără să vreau urmându-i aţa,
N-am cum s-alung intempestiva moarte.