Creând dungi de ceaţă pe-orbita retinei.
Mă latră cuvântul din umbră de mirişti,
Plesnind de durere că nu ştiu de sine-i.
Mă laudă neamul când nu ştie rima,
Doar sauna lirică-aduce lumina,
Căci cel care scrie-şi urmează sosia.
Căci mersul prin pagini provoacă noi schisme,
Coperta ce-nseamnă sfârşitul a multe,
Opreşte onorul să aibă carisme.
Mă-nchină iar nervii croiesc răutate,
În poze de linguri văd faţa pe spate,
Tu slabă paloare mă vrei în lumină?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu